Mihaela Andronic nu este un designer care urmărește tendințele. Nu creează pentru vitrinele de sezon și nici nu se lasă condusă de efemerul industriei modei. În schimb, își construiește fiecare colecție cu răbdare și cu un respect profund pentru croiala impecabilă. O întâlnești și înțelegi imediat că pentru ea moda nu este doar despre haine, ci despre identitate. Are un aer calm, dar hotărât, gesturi precise, o privire care pare să cântărească fiecare textură, fiecare cusătură.
După ce îi afli povestea, înțelegi firescul parcursului ei ca designer. Mihaela Andronic a început să coasă încă din copilărie, pe ascuns, înainte ca familia să înțeleagă pe deplin visul ei. Desena și croia din curiozitate, fără să știe că acesta va deveni drumul său. Totul a prins contur în momentul în care tatăl i-a dăruit prima mașină de cusut. Nu era doar un cadou, ci un semn că pasiunea ei merită urmată. De atunci, fiecare cusătură a fost un pas spre ceea ce brandul ei a devenit astăzi.
Primele haine le-a cusut pentru sora și prietenele ei, care își doreau să poarte ceva unic. Așa a înțeles că moda nu înseamnă doar frumusețe, ci și personalitate. În liceu, talentul ei s-a conturat mai clar și a decis să urmeze Facultatea de Textile și Design Industrial din Iași. Aici a învățat rigoarea tehnică, esențială pentru a-și transforma ideile în piese bine lucrate. După absolvire, și-a cumpărat prima mașină de cusut industrială – un pas important spre propriul brand.
Drumul nu a fost ușor. Problemele de sănătate au fost o provocare, dar moda a rămas pentru ea un refugiu. „Au fost momente în care m-am întrebat dacă voi reuși, dar de fiecare dată am ales să continui. Când creez, uit de orice greutate.” Această perseverență a condus-o spre deschiderea propriului atelier, locul unde pasiunea ei s-a transformat în realitate. „Era micul meu univers, locul în care visul meu prindea viață zi de zi.”
Creațiile sale au trecut dincolo de granițe, ajungând să fie purtate pe covorul roșu de actrițe precum Maria Bestar și Cristina Perales la Premios Cinematográficos José María Forqué. „A fost un moment incredibil. Să-ți vezi hainele pe covorul roșu este o recunoaștere a muncii tale.”
După ani de lucrat exclusiv pe comandă, Mihaela a simțit nevoia să își extindă brandul și să lanseze o colecție prêt-à-porter. „Vreau ca hainele mele să fie accesibile fără să își piardă esența. Moda nu trebuie să fie un lux rezervat doar ocaziilor speciale.”
Următorii pași sunt deja conturați: un showroom în București și o linie masculină. „Stilul nu ține de gen. Un design bine făcut e despre personalitate și atitudine.”
Business Leaders: Mihaela, pasiunea ta pentru cusut s-a născut în copilărie, într-o perioadă în care visul tău nu era neapărat susținut de familie. Cum ai descoperit această chemare și ce te atrăgea atât de mult la această artă încât ai continuat să coși pe ascuns?
Designerul Mihaela Andronic: Așa este, pasiunea mea pentru creația vestimentară s-a născut din copilărie, de când am început să desenez rochii, diferite ținute și concepte unice. Apoi a apărut dorința de a le pune în practică și de a crea ceva mai mult decât o rochie – o întreagă poveste: Mihaela Andronic Design.
Primul tău mare „aliat” în această poveste a fost tatăl tău, care ți-a dăruit o mașină de cusut. Îți amintești ce ai simțit atunci și dacă ți-ai imaginat vreodată că acela poate fi momentul care îți va schimba destinul?
Da, așa este. Tatăl meu mi-a dăruit prima mașină de cusut, pentru că îmi doream să cos la mașină, să îmi fac eu propriile ținute (primul meu produs vestimentar a fost cusut manual și eram tare mândră când îl purtam). M-am bucurat foarte mult! Tot el m-a și învățat să cos, dar o făceam cu restricții, așa cum și desenam (pe ascuns), fiindcă eram în clasa a VIII-a și urma examenul pentru liceu. La momentul respectiv, nu cred că realizam ce va urma, iar părinții au sperat că e ceva trecător…
Dar chiar și așa, pasiunea rămâne mereu în suflet, iar înclinația spre creație nu se pierde, chiar dacă unele lucruri se întâmplă mai târziu.
A început ca o joacă, croindu-ți propriile haine, dar în scurt timp ai descoperit că lumea din jurul tău îți dorește creațiile. Când ai înțeles că această pasiune poate deveni mai mult decât un hobby?
Începusem să îmi fac propriile haine, atât mie, cât și surorii mele. Prietenele mele din copilărie le doreau, lumea le admira, apoi, ușor-ușor, am început să fac și pentru alții. Când eram la liceu, am înțeles că talentul meu poate fi mai mult decât un hobby. Am studiat la Facultatea de Textile și Design Industrial de la Iași, unde am aprofundat pasiunea pentru haine. A urmat și achiziționarea primei mașini de cusut industrial, când am terminat facultatea.
Chiar dacă la început a fost o provocare, lucrurile au venit natural și mi-am dorit ca această pasiune a mea să nu fie doar un hobby de moment, ci să devină un parcurs, pe care îl urmez și astăzi cu mare bucurie și responsabilitate.
Îți amintești prima piesă vestimentară pe care ai creat-o și care a fost cumpărată? Ce sentiment ai avut atunci, când ai realizat că ceea ce făceai avea valoare și pentru alții?
Nu îmi amintesc exact prima piesă vândută, dar simțeam că e ceva normal să le placă, pentru că puneam atât de multă pasiune în ceea ce făceam… La început le dăruiam, apoi le vindeam. Cererile erau din ce în ce mai mari, trăiam clipa, fără să mă gândesc că voi face carieră din asta.
Să știi că ceea ce faci din pasiune are valoare și pentru alții este îmbucurător, un sentiment foarte plăcut!
Împreună cu sora ta, ai transformat această pasiune într-un mic business, cumpărând materiale din magazinele din Botoșani. Cum îți amintești acel început plin de entuziasm și provocări?
Da, banii de buzunar erau predestinați materialelor și, bineînțeles, celor din hainele mele vândute… Era un magazin în Botoșani unde mergeam des și luam și în rate, nu mă puteam abține… De altfel, nici acum nu o fac, fiind vorba de nostalgie. Îmi amintesc cu drag acele momente, care de fapt erau doar începutul multor provocări.
Drumul tău nu a fost lipsit de obstacole, mai ales având în vedere provocările pe care le-ai înfruntat din cauza problemelor de sănătate. Ce te-a ajutat să îți păstrezi puterea și determinarea în momentele dificile? A fost vreodată un moment în care te-ai întrebat dacă vei reuși?
Cred că ceea ce m-a ajutat și mă ajută în continuare este pasiunea pentru creație, dorința de a-mi pune în practică ideile și, bineînțeles, satisfacția rezultatului produsului finit! Da, au fost multe momente în care m-am întrebat dacă voi reuși, au fost multe provocări pe care le-am depășit și aș face asta de fiecare dată, dacă ar trebui să o iau de la capăt.
Un moment important a fost prezența creațiilor tale la Premios Cinematográficos José María Forqué, unde actrițele Maria Bestar și Cristina Perales au strălucit în ținutele semnate de tine. Cum ai trăit această experiență și ce a însemnat pentru tine să vezi creațiile tale purtate pe o scenă internațională?
Pentru mine a fost o surpriză foarte frumoasă, o experiență minunată să îți vezi creațiile pe covorul roșu. E ca o recunoaștere a talentului, o validare…
Cum îți dorești să îți poziționezi brandul în peisajul modei românești?
Prin calitate și exclusivism. Cu alte cuvinte, să păstrez ideea vie de design manual, în mintea și sufletul oamenilor. Să păstrez autenticitatea și frumusețea unei creații, frumusețea procesului complet de design și de a inspira oamenii prin vestimentație, care este mai mult decât o bluză – este un stil și o extensie a personalității.
Dacă ar exista un singur mesaj pe care creațiile tale l-ar transmite lumii, care ar fi acela?
Să nu uiți niciodată cât de importantă este valoarea unei piese vestimentare de designer și că porți pasiunea și creativitatea unui om, nu doar o altă bluză din garderobă. Cred că este foarte important să ne menținem deschiderea spre artiști, creatori, oameni care își folosesc creativitatea pentru a inova și a face lucrurile diferit și aspirațional.
