Irina Wagner a reușit de-a lungul timpului să spună povestea Wagner Arte cum nimeni altcineva n-ar fi putut să o facă mai bine, crescând un puternic brand în jurul minunatelor bijuterii create de sora sa, artista Ana Wagner.
Ea este economist și manager, iar Ana este cea care creează și gândește colecțiile de bijuterii și obiecte din porțelan pictat manual. Au început călătoria lor printre arte și povești în 2005, când le-au propus bucureștenilor obiecte pictate manual. Își expuneau produsele într-un hub al artelor frumoase de pe Bulevardul Carol, unde artiști contemporani din diverse zone își reuneau obiectele de artă. După puțin timp și-au dorit să rafineze ideea produselor și s-au specializat în porțelan pictat manual.
Ce responsabilități ai tu și de ce parte se ocupă Ana?
Ana aduce partea de creație, ea este artist grafic. Ea gândește toate obiectele, noile produse, colecțiile și noile direcții. Eu vin pe partea de marketing și de dezvoltare de business. Undeva ne întâlni. De exemplu, acum propunem colecții de baie. Îți spun în premieră, deși nu am lansat încă produsele. Ea a venit cu ideea, am stat mult de vorbă, am studiat piața și abia apoi am ajuns la o concluzie comună. Aici se întâlnesc marketingul și creația, apoi ideile noastre se întâlnesc cu piața.
Voi produceți inclusiv cosmenticele sau doar recipientul din porțelan?
Acum inclusiv produsul. Lucrăm cu un brand românesc, se numește Deplin. Împreună am creat un săpun, o cremă de corp, un șampon, lumânări parfumate cu diverse parfumuri care ne reprezintă și pe care le-am găsit potrivite pentru recipientele de porțelan pictat manual.
Spuneai mai devreme că Ana a studiat arta grafică. Spune-ne cum a făcut trecerea de la artă grafică la ceea ce înseamnă artă funcțională?
Ana încă din facultate s-a dus spre pictura pe porțelan. I s-a părut că reține foarte bine gestul ei. De pe vremea aceea a început să colaboreze cu foarte multe magazine de design interior, apoi cu librăria Cărturești, deci repere importante ale orașului. Astfel i s-a confirmat că oamenii vin mai ușor către arta funcțională, este mai ușor de consumat. Mai degrabă se îndreaptă către un obiect mic, drăgălaș, pe care îl folosesc, în comparație cu un tablou sau o sculptură. Bineînțeles, este altceva, arta decorativă este una, meșteșugul porțelanului este altul, iar artele grele înseamnă altceva. Dar, în final, cu toții ne întâlnim în același loc.
Voi ați început în anul 2005, spune-ne care a fost parcursul vostru?
Ana până în 2005 a funcționat ca artist independent, având diverse expoziții personale pe ceramică și porțelan. După o expoziție foarte interesantă la Cărturești, unde s-a vândut tot încă din prima seară, la vernisaj, am hotărât să facem un magazin împreună. Noi din copilărie visam să avem propria întreprindere legată de artele frumoase, așa că în 2005 am simțit foarte puternic să facem lucrul ăsta și ne-a ieșit foarte ușor. Eu încă aveam un job corporatist, dar în 2007 m-am desprins total de munca în corporație și am venit cu toată forța mea lângă Ana. Bineînțeles, alături de o echipă destul de mare care ne ajută. Atunci funcționam în paralel, aduceam arta ceaiului într-un magazin specializat cu obiecte legate de consumul ceaiului și al cafelei. Însă, după criza din 2008 ne-am gândit să rămânem strict pe porțelan pictat manual, să rafinăm aceste produse și să le ridicăm către nișa de lux. Și a fost un câștig, deși erau vremuri foarte grele, piața căzuse și oamenii nu mai consumau cu același elan ca până în 2008. Am trecut prin tot felul de vremuri, am ieșit mult la expoziții internaționale, am făcut propriile expoziții în afara țării, ne-am dus și pe Coasta de Azur. Țin minte că într-o vară am făcut o expoziție la Bordighera, undeva lângă Monaco, într-un hotel de 5 stele. Noi două, am adunat acolo presă locală și lumea a venit la vernisaj. A fost o seară și o săptămână incredibile. Cumva, tot ce ne-am propus, pentru că a venit cu o determinare și cu o plăcere extraordinară, ne-a ieșit. Nu este ușor, producția înseamnă multă muncă de creație, de testare, uneori retragem anumite produse care nu sunt conforme cu ceea ce ne dorim. Este muncă multă și dorim ca publicul să știe că artele nu sunt doar o boemie și joacă. La fel ca și un avocat, un artist muncește foarte mult. Cu toții stăm aici peste opt ore.
Ai amintit mai devreme de criza din 2008. Vreau să te întreb cum ați întâmpinat provocările provocate de pandemie și dacă ți se pare o perioadă mai grea decât cea din 2008?
Criza din 2008 a fost mai dură decât ce se întâmplă acum. În prezent sunt alte semne de întrebare, ne este frică pentru sănătatea noastră, a familiei și prietenilor noștri. Emoțional nu stăm bine, în 2008 nu erau atâtea amenințări în plan personal. Dar, totuși, anul ăsta deși a fost foarte greu, economic lucrurile au stat într-o balanță. Într-adevăr, sunt zone ale economiei care s-au prăbușit. Îmi pare foarte rău pentru HoReCa, pentru businessurile conexe, însă felul în care noi ne-am adaptat la piață ne-a făcut să rezistăm. Nu suntem la cifrele minunate de anii trecuți, nu am păstrat toată echipa, dar încă suntem bine. Ne-am adaptat cu promovarea în divese feluri, am trecut mult pe on-line, am luat diverse decizii și am reuși să păstrăm lucrurile într-o balanță. Să vedem în 2021 care vor fi efectele crizei.
Porțelanul este asociat cu luxul. Ce categorie de români consumă acest tip de produse?
Toată lumea, aș îndrăzni să spun. Mi-aș dori să ajungem către toată lumea, pentru că obiectele frumoase atrag. Din păcate nu toți își pot permite un asemenea obiect din porțelan. Sunt materiale prețioase: aur, platină, totul este făcut manual. Însă am gândit și obiecte mai ieftine pe care să și le poată permită mai mulți oameni. Mă gândesc de multe ori la brandurile pe care diverse țări le consumă cu mândrie. De exemplu, portughezii au un brand de porțelan care se numește Vista Alegre. Se zice că toți portughezii au cel puțin un obiect de la acea fabrică, e vorba despre mândria de a consuma brandurile produse în țara respectivă. Ceea ce îmi doresc și pentru noi, să consumăm românește. Să ne uităm un pic la ce se întâmplă în jurul nostru, să descoperim și să îndrăznim să ne mândrim cu produsele care ies din mâinile oamenilor de lângă noi.
De curând ați lansat o colecție nouă. Cum alegeți temele pe care le propuneți consumatorilor voștri?
Asta rămâne în sufletul Anei. Temele vin din lucrurile care o inspiră pe ea, din plante, grădini, călătorii. Temele vin din viața noastră. Mă uit acum către un clopoțel, pe el sunt elemente ce au fost pe invitația de botez a fiicei mele. Cărțile pe care le citim sau evenimente din viața noastră sunt exprimate, uneori cu mult umor, pe porțelanuri.
Vorbește-ne puțin despre Ana. Ea își expune arta, dar apare mai puțin.
Ana este, în primul rând, sora mea. Așa aș vrea să o păstrez în sufletul meu. Este cea mai sacră legătură. Businessul când intervine este un lucru minunat, dar greu de construit. Și de multe ori vine peste legătura asta de familie. Ea este o artistă cu suflet foarte ludic. Râdem mult împreună când suntem relaxate și fără presiunea businessului. Se exprimă mult prin arta ei. Dacă vii într-o zi obișnuită, când suntem toți aici, o să vezi că ea stă închisă în atelierul ei și își dorește să nu fie deranjată. Creează și are caiete întregi încă nepuse în practică, pe care mă așteaptă să le aducem în 3D. E foarte ocupată cu familia ei, însă puținul timp pe care îl are îl dedică creației și producției. Acum sunt și vremuri un pic mai grele, cu toții muncim mai mult. Dar ar fi o bucurie să se mai elibereze și să vorbească și ea, pentru că are o altă poveste, vede lucrurile dintr-o altă perspectivă. E un pic altfel să auzi povestea spusă de artist.
Cum crezi că va schimba pandemia mentalitatea antreprenorilor din România?
Cred că ne schimbă ca oameni, în primul rând. Ne îndreptăm mai mult către esențial, către ce resurse avem, ce consumăm și în ce sens. Apoi, cred că ne face un pic mai onești în business, eu așa văd lucrurile. Ar trebui să aducem un pic mai mult fair play în felul în care jucăm. Din păcate, eu ca antreprenor, m-am simțit foarte mult pe cont propriu, fără a mă putea baza pe alte structuri. Mă refer la cei către care plătim taxe. Antreprenorii s-au simțit foarte descoperiți și pe cont propriu. Lucru care a fost rău, dar și bun pe de altă parte. A trecut un an și suntem încă aici, ne îndeletnicim cu același lucru și am ajuns să avem mai multă încredere în forțele proprii. Însă cred că dacă nu e un business care să aibă ce aduce cu adevărat pe piață, poate dispărea foarte ușor. Am văzut o solidaritate din partea antreprenorilor, ne-am ajutat foarte mult unii pe alții. Și, apropo de faptul că mă întrebai mai devreme de cum ne-am promovat, ne-am ajutat cu branduri românești și am văzut ce putem face unii pentru alți. Fie că suntem producători de parfumuri, haine sau vinuri, suntem toți în aceeași situație și depindem unii de alții, așa că e bine să ținem aproape.
Care a fost cea mai importantă lecție de business învățată și ce ai sfătui un antreprenor la început de drum?
O să încep cu sfatul, deși fiecare își are expriența proprie. Este foarte important să vezi pe ce resurse te bazezi, cu ce pleci de acasă. Fie că sunt bani, contacte, trebuie să știi foarte bine ce ai și nivelul determinării și al energiei care te propulsează mai departe. Să vezi câtă resursă ai în tine pentru a te duce la drum lung. Apoi, apropo de lecții de business, cred că unul dintre cele mai importante lucruri, dincolo de ce vinzi, este valoarea umană. Pentru că businessul este făcut de oameni, interacțiunea umană este foarte importantă. Întâi se întâlnesc oamenii și mai apoi businessurile. Cred foarte mult în oameni, în carisma personală și în valorile umane. Și mai este credința cu care faci un anumit lucru. Dacă ne uităm și la televizor, la politicieni, îți dai seama care crede în el sau care spune o poezie. Așa și în business. Este nevoie de valoare umană și de acolo se întâmplă lucrurile mai departe.
Adauga comentariu