Într-o lume în care totul pare a fi standardizat și comercial, unele locuri reușesc să-și păstreze farmecul și unicitatea. Este și cazul Fermei de sub Penteleu, situată în Gura Milii, Buzău, un proiect început în 2010 de Alex și Valerica Dincă, cărora li s-au alăturat din anul 2016 Dan și Cristina Flesariu. Deși și-au dorit inițial o casă de vacanță, cei patru parteneri au reușit în cele din urmă să formeze o echipă și să ofere pentru sute de familii experiența autentică a vieții la o fermă țărănească.
Pasionați de turism, cei patru au reușit să creeze un spațiu unde oaspeții vin pentru a se bucura de peisaje spectaculoase, de designul unic al caselor, dintre care unele sunt vechi de mai bine de 150 de ani, precum și de ateliere interactive cu meșteșugari locali. Aceste activități permit oaspeților să se conecteze cu tradițiile și cultura zonei, să inițieze copiii în practici de mult uitate și, poate cel mai important, să dea timpului o cu totul altă valoare.
La toată experiența se adaugă și meniul bazat pe ingrediente locale, atmosfera de la fermă și oamenii faini care se adună la masă devenind o bucurie în sine pentru cei care ajung în acest loc unic.
Business Leaders: Cum a început povestea?
Cristina Flesariu: Cu Valerica și Alex Dincă. Și mai târziu cei doi băieți ai lor, Toma și Cezar. Toma s-a născut în anul în care a fost săpată temelia primei case, în 2010. Aici a crescut, aici a parcurs toate etapele din viața lui. Locația în sine nu a fost niciodată gândită pentru a face turism. Niciunul dintre noi nu are experință în activitatea hotelieră, de bar sau restaurant. Vali și Alex au venit în zonă pentru a face o casă pentru weekend și vacanță, pentru a scoate copiii din București. Noi i-am cunoscut pe ei aici din pură întâmplare (sau, poate, nu există întâmplări, ci doar destine). Eram veniți la o petrecere la casa de vacanță a unor prieteni nemți. O cunoșteam pe doamna respectivă din mediul de afaceri din București. Într-o seară, ne-a făcut o invitație la aniversarea de 50 de ani, în casa ei de la munte. Ne-a desenat pe un șervețel zona în care trebuia să ajungem, unde nu era semnal, ne-a întrebat ce mașină avem să vadă dacă putem ajunge, și ne-a avertizat că nu este curent sau apă în zonă. Ne-am cazat la o pensiune din zonă, casa ei neavând capacitatea de a găzdui invitați. În acea pensiune erau Valerica și Alexandru, care tocmai cumpăraseră lotul de teren pe care aveau să-și ridice casa de vacanță. Seara, când ajungeam în pensiune, stăteam toți patru la un pahar de vin. Ne-au povestit de planurile lor de aici și așa a început tot.
Au început să ridice casa în 2010, când a apărut Toma, primul copil al familiei Dinca, iar noi am început să venim la ei în vizită, ca prieteni. Pe langa casa au inceput sa dezvolte o gospodarie taraneasca cu pasari si gradina. Mai apoi lui Alexandru i-a venit ideea dezvoltarii unei Ferme de capre, cu gandul ca produsele ar putea sa le vanda in Bucuresti prin Bacanii. In urma unor impedimente, au decis sa aduca oamenii sa viziteze Ferma si sa cumpere produse direct de la sursa. Așa a început proiectul de reorganizare și schimbare a destinației spațiilor care acum trebuiau să fie potrivite pentru primirea oaspeților.
Voi când v-ați implicat?
Ei au început activitatea de turism în iulie 2015, iar noi veneam doar în unele weekend-uri și îi ajutam, după cum ne permitea programul din București. Ferma a pornit de la ideea de a ne simți ca acasă. Birtul a fost primul restaurant unde toată lumea mânca în jurul mesei. Era o bucătăreasă ce gătea, noi aduceam, serveam, debarasam. Băuturile erau într-un frigider și fiecare se nota când lua ceva. Era un sentiment de familie. Totul s-a amplificat rapid. Toți postau și oamenii întrebau unde este acel loc. Noi stăteam în casa mare, de familie, cu Alex și Vali. La un moment dat, Alex a zis să refacem casa pentru a o putea oferi clienților, iar noi să stăm cu toții în ce rămâne liber. Așa au mai apărut patru camere. Creștea ferma ca Făt Frumos, dar totul a venit cu un cost, nu doar financiar…
În 2016, după un weekend pe care ei l-au petrecut la fermă, ne-au sunat insistent să ne întâlnim. Atunci ne-au zis că vor să închidă pentru că era foarte multă muncă și nu reușeau să mai aibă deloc timp pentru ei, pentru familie. Pentru că eu mă atașasem foarte mult de proiect, și pe fondul unei schimbări de mindset cu privire la ceea ce este cu adevărat important în viață, i-am spus lui Dan că mi-aș dori să-i ajutăm mai mult, să ne implicăm mai asumat, ca să nu fie nevoiți să renunțe. Eu cred mult în parteneriate. Și businessul in care eram implicata în București, l-am făcut alături de parteneri. Ca să poți avea o viață nu trebuie să le faci tu pe toate. Trebuie să ai oameni de încredere cu care să rezonezi. Le-am propus ca noi să ne implicăm mai mult decât o făceam, dar condiția a fost ca ei să nu se retragă. Ferma are un spirit de familie și trebuie să rămână așa. Oamenii asta caută, lumea se atașa de fermă, de noi, de prezență. Au zis DA. Atunci am prins curaj și am început să facem planurile de dezvoltare.
Ce a însemnat dezvoltarea?
La acel moment ei nu aveau un buget: nu știau exact câți bani au investit, ce scot, ce pierderi sunt. Simțeau că aduceau în continuu bani de acasă. Era prea mult, fără să se vadă rezultatele. Am luat totul din urmă. M-am gândit că în primul an nu o să facem mare lucru, dar apoi o să avem o imagine mai clară. Când le-am pus pe hârtie …era clar. Cu opt unități de cazare nu aveai cum să fii profitabil, ferma deja crescuse, erau multe animale ce cresteau costurile. Atunci am început să luăm decizii. Am zis că trebuie să construim mai multe unități de cazare pentru că doar așa apar veniturile, trebuie să evaluăm cu ce preț vindem mâncarea, pentru că vindeam ieftin, la cât investeam (noi nu dăm antibiotice, hormoni sau furaje concentrate, ceea ce evident afectează productivitatea). Am studiat și alte ferme care au închis. Toți spuneau același lucru – nu reușeam să acoperim costurile.
Cum ai descrie locul pentru cineva care nu a ajuns aici?
Sincer, oricât îți povestește cineva, până nu ajungi aici nu simți real cum este locul.
Ferma de sub Penteleu este o experiență. Noi oferim pachete de cazare cu masă și activități. Oferim experiența de viață la țară, cu gospodarie taraneasca in care copiii au ocazia sa petreaca timp printre animale si sa le hraneasca. Au ocazia sa manance bucate traditionale cu ingrediente locale, cu tot ce are natura de oferit, în funcție de anotimp. Vara adunam visine, capsune, zmeură, toamna ne bucuram de alune de padure, de nuci, mere, prune, pere etc. Iarna încercăm să salvăm tradițiile locale, avem ateliere care se desfasoara la interior, organizam sejururi de Sarbatori. Depindem mult de oamenii din comunitate, avem ateliere prin care incercam sa ii sprijinim. Încercăm să atragem tineretul din comunitate. Avem oaspeti care vin și își retrăiesc copilăria, copiii care experimentează lucruri pentru prima dată. Noi credem că valorile s-au născut la țară. Vrem să credem că încă sunt oameni care își doresc experiența unui loc în care să se simtă liberi.
Casele au tematici diferite. Pe langa Suitele de la Ferma care au fost concepute pentru familii, avem câteva casuțe individuale cu care chiar ne mândrim.
Una dintre ele este cea a ultimilor locuitori din cătun. Casa familiei Muscalu. Am renovat-o în întregime, am păstrat arhitectura originală, iar rezultatul este spectaculos: o casă tradițională tipic buzoiană, lipită cu pământ, construită din materiale naturale.
Casa Tâmplarului este casa la care ne-am gândit cel mai mult. Pentru ea a lucrat un singur meșter tâmplar, este 100% din lemn, are exteriorul cu un design tradițional, iar în interior este luxoasă și modernă, cu mobilă pe comandă, șemineu, candelabru stil industrial. Oamenii vin de atâția ani și experimentează fiecare loc, reusim încă să îi mai surprindem.
O altă căsuță care ne-a provocat și care este o experiență deosebită este Casa Maramureșeană pe care am adus-o din Bârsana. Este o casă muzeu de 120 ani vechime. În interior am încercat prin mobilier și obiectele decorative să ne apropiem de frumusețea caselor tipic Maramureșene. În interior poți să te bucuri de susurul răului Bâsca Mare.
La Ferma, prin amenajarile pe care le-am facut, am simțit că ne-am dezvoltat partea creativă, am citit mult despre design, ca să nu facem greșeli, am vopsit, am pictat, am reconditionat obiecte vechi.
Ce preparate sunt servite celor care ajung la fermă?
Încercăm să fim cât mai aproape de a avea pe masă mâncare curată. Nu spunem că producem bio, pentru că nu putem controla complet hrana animalelor, cumpărăm fân și cereale. Dar este o mâncare curată, fără hormoni, antibiotice și furaje concentrate. Vine în completare și ce ne oferă zona. Grădina într-o zonă de munte te ajută parțial: rădăcinoase, ceapă, salată. Oferim oaspeților brânzeturi de la noi iar mezelurile și cârnații îi luăm de la producători locali din zonă.
Ce ateliere organizați?
Inițial a pornit cu activitățile fermei, pe acestea vrem în principal să le promovăm: curățenie la animale, muls caprele, cosit, adunat fân, hrănit animale. Am avut un musafir care s-a oferit să se ducă singur cu caprele la păscut. Partea de relaxare mentală vine din activitățile fizice. Pe mine mă ajută foarte mult, chiar dacă sunt zile în care nu ajungi în cameră până seara. Musafirii se implică, dar majoritatea vine să se și distreze.
Am cumpărat niște foale pentru fierărie, vechi de peste 100 de ani și am întrebat în sat. Ni s-a spus că există un fierar din tată în fiu. A refăcut o fierărie! Acum avem de cinci ani fierărie și în fiecare sâmbătă vine să le arate meșteșugul oamenilor. Rodica s-a mutat din Olanda în România. Ea salvează lâna și a început să învețe de la bătrânii satului să spele lâna la râu, să o vopsească. Vine la atelier și face aceste etape cu musafirii. Spre exemplu, astăzi a împâslit lâna care înainte a fost spălată și dărăcită. Fiecare musafir și-a ales culoarea și a realizat floricele. Și-a făcut un brand, are și comenzi din străinătate. Soțul ei, care este olandez, face atelierul de tâmplărie. Îi place mult să lucreze cu copii.
Pentru ce vin oamenii la Ferma de sub Penteleu?
Oamenii vin pentru experiență. Cineva ne-a descoperit acum doi ani, o familie cu două fetițe. Au venit împreună vara la un sejur de cinci zile. Le-a părut rău că au plecat așa repede. Au venit și au făcut Crăciunul cu noi, apoi Paștele, au venit și în primăvară de două ori. Acum în vară au sejur de 10 zile. Unii vin pentru produsele de la noi, iar la plecare cumpara si pentru acasa. Alții vin pentru natură, liniște, focul de tabără, drumeții, ateliere. Si, sa nu uitam ca unii oameni vin sa isi sarbatoreasca cele mai importante evenimente din familie (nunti, botezuri, aniversari), sau petreceri de companie, teambuilding-uri, sedinte importante, etc. Mulți ne dau feedback și ne spun că vin pentru noi.
Povestește-ne despre biserică. De unde a venit ideea?
A fost ideea lui Alex și este proiectul lui de suflet. Prin bisericuta pe care o construieste vrea sa dea ceva in schimb comunitatii, este recunoscator pentru ceea ce a infaptuit pana acum. Niciunul dintre noi nu mergem duminică de duminică la biserică, dar când simțim mergem. De asemenea, printre oaspeții care vin la noi, sunt persoane care duminică merg la biserica din satul Varlaam. Sperăm ca anul viitor biserica noastră să fie sfințită și să le putem oferi refugiul spiritual pe care îl caută. Ferma seamănă din ce în ce mai mult cu un sat așa cum erau satele acum peste 100 de ani. Iar biserica a fost dintotdeauna sufetul satului românesc. Simțeam ca suntem incompleți fără ea.
Ce emoție ai atribui locului?
Cred că fiecare simte diferit. E liniștea pe care ți-o dă locul. Unii spun că locul acesta dă o energie. Ținutul Buzăului are o energie aparte, sunt povești despre trovanți, fenomene aparte, etc. Ținutul Luanei este un loc special.
Toți patru (n.r. colaboratorii) suntem foarte diferiți și fiecare aduce câte ceva special locului, ne completăm. Și noi ne-am schimbat mult de când am intrat în proiectul acesta. Decidem mult și după cum ne zice inima. Ferma va rămâne deschisă atât timp cât ne vom simți bine aici. În 2017, în decembrie, eram foarte obosiți și am simțit că trebuie să luăm o pauză. Am închis după Revelion și am ținut închis 5 luni. Am deschis cu sejurul de 1 iunie. Nu vrem să facem compromisuri în viața privată și totul să fie natural și oaspeții noștri să simtă asta.
Cine erați voi înainte de acest proiect?
Alexandru si Vali au avut un business de deșeuri, pe care între timp l-au vândut. Ei se ocupă acum preponderent de fermă. Facem cu schimbul, o săptămână cu o săptămână, în felul acesta reușim să acoperim nevoile Satului de vacanță.
Eu vin din consultanță de HR, 20 de ani de experiență. Soțul meu vine din zona de investment banking, dezvoltări imobiliare și, acum, soluții fotovoltaice la cheie.
