Drumul profesional al Lorenei Buhnici s-a conturat între presă instituțională, comunicare publică și, în ultimul deceniu, antreprenoriatul digital. În spațiul digital și-a consolidat direcția, dezvoltând proiecte care îmbină conținut relevant, focus pe ideea de comunitate și educație, de la platforme dedicate sustenabilității și tehnologiilor eficiente energetic, până la inițiative din zona wellness-ului și a unui stil de viață activ.
Spune că în toți acești ani a învățat să își recunoască greșelile „rapid și clar, fără justificări care sună a scuze”, iar această onestitate se reflectă astăzi și în felul în care comunică. În interviul pe care ni l-a acordat vorbește cu sinceritate și despre experiența de a fi ani la rând singura femeie din încăperi tehnice sau discuții de business și despre cum acest lucru i-a modelat un leadership care pune accent pe empatie, colaborare și respect, nu pe demonstrații de autoritate.
Tranziția către antreprenoriat a venit firesc după ce a observat o lipsă reală pe piața wellness. WINWIN:FIT s-a născut din dorința de a inspira cât mai multe femei să fie active și să se simtă în cea mai bună formă.
Podcasturile pe care le realizează le vede și ca parte din propria educație, un mod de a înțelege mai bine oamenii și dinamica domeniilor în care aceștia performează. Disponibilitate de a învăța se regăsește și în felul în care vorbește despre eșec: „eșecul m-a ajutat să învăț mult mai rapid decât succesul m-ar fi învățat vreodată… acum îmi asum riscuri mai mari pentru că nu mai văd eșecul ca pe un final, ci ca pe o recalibrare.”
Este convinsă că diferența dintre creatorii obișnuiți și liderii digitali va sta în capacitatea de a construi ecosisteme, comunități și produse care se susțin reciproc, nu doar conținut. Iar dacă ar putea schimba o singură regulă a industriei, ar renunța la presiunea de a produce conținut constant: „Relevanța ar trebui să vină din calitate, nu din frecvență.”
Ești activă într-un ecosistem digital și tehnic dominat de bărbați. Cum ți-a modelat această realitate stilul de leadership?
Sincer, la început nu mi-am pus problema asta. Am intrat în ecosistemul digital pentru că mă pasiona ce avem de spus, nu pentru a face o declarație. Pe parcurs, inevitabil, am observat că sunt adesea singura femeie în anumite discuții tehnice sau de business. Asta m-a făcut să-mi dezvolt un stil de leadership mai empatic și colaborativ dar atunci când se impune să fie suficient de ferm. Nu cred în leadership-ul agresiv sau în nevoia de a demonstra constant că știu mai mult.
Am învățat să pun întrebări mai bune, să ascult mai mult și să creez spații în care toată lumea se simte confortabil să contribuie. Poate că tocmai faptul că nu am încercat să imit stiluri masculine de leadership m-a ajutat să rămân eu însămi și să construiesc relații bazate pe încredere, nu pe competiție.
Care este greșeala de leadership pe care o recunoști și de la care ai învățat cel mai mult?
Am încercat să fac totul singură mult prea mult timp. Credeam că, dacă vreau ceva făcut bine, trebuie să mă implic în fiecare detaliu. Rezultatul? Burnout și echipe care nu se simțeau împuternicite să ia decizii. Am învățat că a delega nu înseamnă a abandona responsabilitatea, ci a avea încredere în oamenii cu care lucrezi. Acum lucrurile stau mult mai bine și încerc activ să creez spațiu pentru echipele mele să învețe, să crească și chiar să și greșească. E greu să renunți la control, dar e esențial pentru o evoluție sănătoasă.
Ce sfat concret ai da femeilor care intră azi în antreprenoriatul digital, dincolo de sfaturile „inspirationale”?
Să învețe să citească cifrele și să înțeleagă datele. Și eu am evitat asta la început și după un an și ceva mi-am data seama că fără câteva cunoștințe de bază nu voi înțelege niciodată ce trebuie să cer, nu ce trebuie să fac. Nu trebuie să fii expert, dar trebuie să știi ce înseamnă retention rate sau cum se citesc analytics-urile. Prea multe femei antreprenor rămân în zona de conținut și viziune (asta am făcut și eu la început) și lasă partea financiară și tehnică altora. Asta te face vulnerabilă în negocieri și în luarea deciziilor strategice. Și aș mai avea un sfat: să își construiască o rețea de sprijin cu alte femei din domeniu. Nu e networking forțat, e supraviețuire. Când treci prin momente grele, e mai ușor să vorbești cu cineva care înțelege presiunea specifică pe care o trăim.
Ai construit comunități în jurul unor valori precum sustenabilitate, sănătate și echilibru. Cum măsori impactul real, dincolo de reach sau vizualizări?
Eu măsor impactul în conversații. Nu mă mai interesează atât de tare reach-ul. Când primesc mesaje de la oameni care mi-au spus că au făcut o schimbare concretă, adică au trecut la produse mai curate, au început să se miște mai mult, au reconsiderat modul în care consumă, atunci știu că am creat impact real. Am foarte multe conversații reale, in spatele platformelor sociale, și asta pentru mine înseamnă impact. Sigur, urmăresc și rata de revenire la produsele de pe winwin:fit, mai exact dacă oamenii cumpără o dată din curiozitate, e engagement. Dacă revin constant, e transformare de comportament. Și sincer, măsor impactul și prin propria mea evoluție. Dacă ceea ce promovez nu rezonează cu mine în viața de zi cu zi, atunci nu are cum să fie autentic pentru comunitate.
Care este cel mai responsabil „nu” pe care l-ai spus în digital?
Am refuzat colaborări foarte bine plătite cu branduri care nu se aliniau cu valorile mele, chiar dacă în acel moment aveam nevoie de resurse financiare pentru alte proiecte. Cel mai greu „nu” a fost către un brand de suplimente care oferea comisioane generoase, dar ingredientele nu erau transparente și producția ridica semne de întrebare. Mi-ar fi fost ușor să justific colaborarea prin „toată lumea face asta”, dar știam că ar fi compromis încrederea pe care am construit-o în comunitatea mea. Și am învățat că pe termen lung credibilitatea valorează mai mult decât orice contract.
winwin:fit este un proiect născut din valorile tale personale. Care a fost insightul inițial care te-a convins că există o nevoie reală pe piață?
Am observat că piața românească era plină de extreme: fie produse foarte comerciale, pline de zaharuri și ingrediente îndoielnice, fie produse de nișă, inaccesibile ca preț și greu de găsit. Lipsea mijlocul, adică produse curate, transparente, accesibile, pentru oameni normali care vor să facă alegeri mai bune fără să devină extremiști ai wellness-ului. Insight-ul a venit din frustrarea mea personală când căutam astfel de produse pentru mine și familia mea. Dacă eu, care am acces la informații și resurse, găseam procesul greu, atunci probabil sunt mulți alții în aceeași situație.
Trăim într-un mediu digital care poate amplifica sau distorsiona orice mesaj. Care este criteriul tău intern înainte de a publica ceva?
Mă întreb dacă real ajută sau doar face zgomot! Dacă răspunsul mă face să ezit, nu public. Am învățat pe propria piele că nu trebuie să am o opinie despre orice și că nu tot ce gândesc trebuie să devină public. Există o diferență între autenticitate și supraexpunere. Mai verific și dacă mesajul meu poate fi înțeles greșit sau folosit în contexte pe care nu le pot controla, pentru că, sincer, odată publicat, mesajul nu mai e al meu.
Ai trecut prin situații de comunicare controversată. Ce ai învățat din acele episoade despre responsabilitate și impact?
Am învățat că intenția ta bună nu te scutește de responsabilitatea pentru impactul pe care îl ai. Poți să fii convinsă că faci un lucru bun (ți se pare că tragi un semnal de alarmă) dar dacă mesajul tău rănește sau exclude pe cineva, trebuie să asculți și să înveți.
Am învățat și că trebuie să-mi asum greșelile rapid și clar, fără justificări care sună a scuze.
Și poate cel mai important, oamenii își amintesc mai mult cum reacționezi la critici decât mesajul original. Controversa m-a învățat să fiu mai atentă, mai nuanțată și mai umilă în comunicare. Și azi nu îmi pare rău.
În opinia ta, există astăzi un „cod etic” real în content creation, sau încă facem regulile din mers?
Încă facem regulile din mers, sincer. Există niște principii generale, cum ar fi: transparență cu privire la colaborări, respect față de public, evitarea manipulării, dar sunt și multe zone gri. Crezi că dacă un produs te-a sponsorizat acum 6 luni și îl recomanzi acum din convingere trebuie să menționezi vechea colaborare? Nu există răspunsuri clare. Ce cred eu este că ar trebui să existe un cod etic, unul care evoluează odată cu industria, dar la nivel personal fiecare creator trebuie să-și stabilească propriile limite clare și să le respecte consecvent.
Cum îți selectezi investițiile în educație? Ce ai citit în ultimul timp, ce podcasturi urmărești și cu cursuri te interesează?
Investesc în educația care are aplicabilitate directă în proiectele mele sau care mă scoate din bula mea. Recent am citit despre comportament uman și psihologie a consumatorului – mă interesează ce stă în spatele deciziilor pe care le luăm. Ascult foarte multe știri, citesc și prefer educația care vine din conversații și interviuri. De aceea interviurile pe care le fac sunt și o formă de educație pentru mine.
Există o lecție recentă, poate din ultimul an, care ți-a schimbat ceva fundamental?
Am învățat că eșecul nu e ceva de evitat, ci ceva de integrat. Aveam o frică mare de a greși public, de a lua decizii care se dovedesc a fi greșite. Eșecul m-a ajutat să învăț mult mai rapid decât succesul m-ar fi învățat vreodată.Acum îmi asum riscuri mai mari pentru că nu mai văd eșecul ca pe un final, ci ca pe o recalibrare.
Ce abilitate crezi că va deveni critică pentru profesioniștii din digital în următorii 3–5 ani?
Gândirea critică și capacitatea de a evalua informația. Cred foarte tare în asta. Cu AI-ul care poate genera orice conținut, diferența va fi făcută de oamenii care pot să distingă ce e valoros de ce e doar zgomot. Și cred că o abilitate foarte importantă va fi să știi să lucrezi ALĂTURI de AI, nu împotriva lui sau ignorându-l. E ca atunci când a apărut internetul, cei care au înțeles cum să-l folosească au avut un avantaj uriaș față de cei care l-au negat și l-au folosit mai târziu.
Cum vezi evoluția creatorilor de conținut într-o piață în care AI poate reproduce stiluri, voci și formate?
AI poate reproduce tehnica, dar nu poate reproduce experiența umană autentică. Creatorii care vor supraviețui sunt cei care pun accent pe poveste personală, pe vulnerabilitate și pe conexiune reală cu comunitatea lor. Oamenii vor consuma conținut generat de AI pentru informare rapidă, dar vor reveni la creatori umani pentru inspirație și conexiune. Asta nu se va schimba nicicum. Cred că vom vedea o polarizare, fie conținut foarte eficient, generat sau asistat de AI, fie conținut profund personal și uman. La mijloc va fi conținutul mediocru, iar acesta cel mai probabil va dispărea.
Ce crezi că va diferenția, în următorii ani, liderii digitali de creatorii obișnuiți?
Se leagă perfect cu ce am spus mai sus. Diferența o va face capacitatea de a construi sisteme, nu doar conținut. Creatorii obișnuiți vor continua să producă conținut singular, liderii digitali vor construi ecosisteme. Mai exact comunități, produse, servicii, experiențe care funcționează interconectat. Ceea ce încerc și eu să fac în ultimii doi ani prin comunitatea mea și comunitatea WIN. Diferența va fi între cei care gândesc „ce postez azi?” și cei care gândesc „ce impact vreau să am în următorii 5 ani și ce infrastructură trebuie să construiesc pentru asta?”. Și evident, capacitatea de a construi și conduce echipe, pentru că munca solo are un plafon pe care nu-l poți depăși.
Dacă ai putea schimba o singură regulă în content creationul actual, care ar fi aceea și de ce?
Ce mă bucur că m-ai întrebat! Îmi doream să spun asta undeva și uite am ocazia aici.
Aș schimba regula invizibilă că trebuie să produci conținut constant pentru a rămâne relevant!!! Această presiune de a fi mereu „ON” duce la burnout, la conținut mediocru și la creatori care își pierd esența din cauza volumului. Aș vrea o cultură în care calitatea și impactul să conteze mai mult decât frecvența, unde să fie acceptabil să iei pauze pentru a te reîncărca și a crea ceva cu adevărat valoros. Asta ar fi sănătos și pentru creatori, dar și pentru audiențe care sunt supraaglomerate cu conținut pe care nu-l mai procesează cu adevărat. Asta aș vrea să se schimbe, nu să schimb eu!
