Dr. Teodora Dragu, medic primar obstetrică-ginecologie, vorbește despre medicină cu naturalețea cuiva care a știut dintotdeauna că acesta este drumul ei. Nu a fost o alegere întâmplătoare, ci mai degrabă o certitudine care a crescut odată cu fetița care aspira la frumoasa profesie. Alegerea specialității a venit mai târziu, în anul șase de facultate, în momentul în care a luat contact direct cu pacientele. A fost suficient pentru a înțelege că obstetrica este locul în care se regăsește cel mai bine.
Astăzi, însă, modul în care își vede profesia a depășit de mult această alegere inițială. „Mă interesează să aduc viață pe lume, dar să urmăresc și femeia pe parcursul vieții ei”, spune medicul. Este o perspectivă care s-a conturat odată practica de zi cu zi, și care îi definește direcția actuală.
Obstetrica rămâne punctul central. „Mi se pare cea mai pozitivă parte din medicină să aduci viață”. Este și partea care îi oferă energie într-un ritm de lucru intens. „Feedback-ul pacientelor îmi dă energie… este o parte a medicinei care aduce lumină.”
Dincolo de acestea, interesul medicului s-a extins tot mai mult către sănătatea femeii pe termen lung. În special către menopauză, o etapă pe care o vede frecvent în cabinet și despre care consideră că este încă insuficient înțeleasă.
În același timp, uitându-se în urmă, povestește că realitatea din cabinet s-a schimbat. Pacientele vin mai informate, dar nu întotdeauna mai sigure. „Există foarte mulți pacienți care vin și cred că ei le știu pe toate”, spune deschis. Consultația nu mai este doar despre diagnostic, ci și despre a explica și a reașeza informațiile corect.
Ritmul de lucru rămâne unul solicitant. „Mă duc la serviciu de fiecare dată cu entuziasm… aleg să muncesc suplimentar dacă-i să fie, inclusiv sâmbetele.” Este o alegere pe care o face împăcată și care definește modul în care își trăiește profesia.
Există și o dimensiune personală, mai greu de echilibrat. „Sunt mamă, dar nu prea am timp să fiu… am senzația că am pierdut pași din viața ei”, spune despre relația cu fiica. Și totuși, în felul în care își privește parcursul nu există ezitare. „Dacă ar fi să o iau de la capăt, probabil aș face exact aceleași lucruri.”
Dincolo de toate acestea, rămâne un drum ales cu convingere. Fără regrete. „Mai am multe de învățat” spune doamna doctor — și, poate, tocmai asta o definește cel mai bine: dorința de a merge mai departe, cu încredere.
