La umbra impunătorilor munți Făgăraș, în apropierea orașului Pitești, se află Complexul Turistic „Satu` Muscelean„, un veritabil tribut adus autenticității satului românesc, care oferă turiștilor ocazia de a experimenta viața la țară, în propria căsuță tradițională.
Înființat în 2016, complexul reușește să ofere o atmosferă autentic românească, păstrând în același timp elementele de confort necesare pentru a satisface nevoile turiștilor. Fiecare dintre cele 12 căsuțe au fost realizate în colaborare strânsă cu un meșter tâmplar local, asigurând autenticitatea detaliilor.
Activitățile disponibile în zonă includ plimbări în natură, vizite la muzee, pescuit și diverse distracții precum biciclete, ATV-uri, biliard, tir cu arcul și tenis de masă. Restaurantul cu specific românesc aduce în prim-plan produse locale, inclusiv lactate de la un cioban din zonă și preparate tradiționale, cu un accent deosebit pe mâncarea pregătită la tuci.
Business Leaders: Când a început povestea complexului Satul Muscelean?
Ileana Ciucă, proprietar și administrator al Complexului Turistic Satu` Muscelean: Povestea începe în anul 2017, când noi, proprietarii ne-am hotarit, din pasiune și iubire de rustic și tradițional, să construim un complex de căsuțe muscelene, un fel de muzeu în care te să te poți caza.
Pentru ca în zona era cerere mare de cazare, nu a fost greu să ne hotărâm să pornim pe acest drum. Am pornit în 2017 cu documentația, iar în vara anului 2019, la fix doi ani distanță, totul era gata. Am mers în paralel cu toate căsuțele, 12 căsuțe inițial și pensiunea mare.
Căsuțele, ca și concept, reprezintă o idee originală, pentru că în România nu mai există nicăieri căsuțe amplasate pe deal. Noi am călătorit foarte mult în străinătate, unde am văzut că prinde foarte bine ideea de bungalou, sentimentul de privat. În plus, noi suntem fascinați de tot ce înseamnă element românesc, de tradițional.
Cum ați realizat construcțiile?
Cel care ne-a construit căsuța noastră inițial a fost și șeful echipei pentru toate celelalte și cu el am conceput și proiectul. El a luat parte la fiecare etapă, fiind tâmplar de meserie. Nu am avut un designer specializat, noi am dezvoltat ideea de rustic și am ținut mult la ea. Dar socoteala inițială nu s-a potrivit cu ce am stabilit inițial, costurile au crescut pe parcursul proiectului. Este și normal pentru că obiectele vechi, care au o amprentă a timpului, se găsesc foarte greu și sunt mai scumpe.
Care este cea mai plăcută amintire legată de construcția locului?
Îmi aduc aminte bine prima ulucă, prima prispă făcută. De altfel, prispa este elementul care face trimiterea spre zona musceleană. Când s-au așezat primele uluci făcute manual la căsuța numărul trei, m-am emoționat atât de tare că am plâns. Vedeam deja imaginea din mintea mea cum prinde contur.
Cum ați îmbinat tradiționalul cu nevoia turistului de confort?
Noi când am început, nu știam ce ne așteaptă. Nu aveam experiență în turism, dara aveam plăcerea de a dezvolta ceva pentru România. În momentul în care am început să ne interesăm despre cum le putem introduce în circuitul turistic am aflat că pentru a avea un număr de stele trebuia să îndeplinim anumite condiții: baie proprie, televizor (care ni s-a impus), mini-frigider în cameră. O altă cerință a fost să fie o masă în cameră, dar cei de la turism au înțeles că la noi laitmotivul este cufărul și că poate fi abordat ca masă. A fost destul de greu să găsim o nominalizare pentru loc. Pensiune nu eram, că spațiul era destul de mare, așa că specificul a făcut să fim încadrați la regim hotelier de 3 stele. A trebuit să aducem partea de confort. Noi doream paie, în loc de saltele, dar nu sunt permise. Era o construcție nouă, nu una veche, ci construită în regim hotelier și era nevoie de adaptare la normele impuse. Așa că am ales saltele, de calitate înaltă. Nu am făcut rabat de la lenjerii, prosoape, 100% bumbac, la fel și pernele și pilotele.
Cum arată un tablou al locului pentru cei care încă nu au ajuns aici?
Complexul se află la poalele munților Făgăraș, în zona Muscel (o combinație între deal și munte), în comuna Albeștii de Muscel, satul Cândești, județul Argeș. Este poziționat la confluența râurilor Bratia și Brătioara. Este o zonă sălbatică, o zonă încă nedescoperită de turistul român. Noi încercăm să promovăm zona, suntem susținuți și de autoritățile locale în acest demers.
În zonă, turiștii pot face plimbări lungi în natură, se pot conecta cu natura, majoritatea clienților noștri asta își și doresc. Pot vizita muzee, Castrul roman Jidova, Muzeul Aro Câmpulung- chiar și noi avem două IMS-uri din 1966, mașini istorice înregistrate. De asemenea, pot vizita mănăstirile Nămăiești, Corbii de Piatră și Cetățuia Negru Vodă. Toate cele trei formează un triunghi, triunghiul magic al altarelor dacice. Pot merge la Mausoleul Mateiaș, cu o reproducere a scenelor din Primului Război Mondial, expoziție de arme.
Care sunt cele mai importante atuuri ale locului?
Cel mai important lucru este că ai propria ta casă la țară. Suntem într-o zonă foarte liniștită, unde nu se simte mirosul betonului încins și nici nu auzi claxoane. Amplasați la doar două ore și jumătate de București. Alte puncte forte sunt: prezența animalelor (păsări, iepuri, rațe, bibilici, capre, cai). În primii doi ani, turiștii puteau face echitație, dar cererea a fost redusă, iar în zonă există un loc cu specific. Așa că am renunțat la idee, dar am păstrat caii și au fost mutați într-un sat vecin, unde au un îngrijitor.
În privința produselor servite la restaurant, partea de lactate provine de la un producător local, un cioban din zona de munte. Legumele ni le asigurăm de la producători locali. Noi producem cârnații de casă, slană, mușchiuleț pentru micul dejun. Restaurantul este deschis pentru toată lumea, nu doar pentru clienți. Este mâncare cu specific românesc, avem și fripturi și garnituri, dar simbolul nostru este mâncarea preparată la tuci.
De ce ați numit locul Satu` muscelean?
Îmi amintesc foarte bine momentul în care am ales numele. Eram într-o zi de relaxare și ne gândeam la nume. Făcând trimitere către Muzeul Satului, ne-am gândit că noi am construit tot un sat și având în vedere că suntem în zona Muscelului, cum puteam să-l denumim mai bine decât Satu muscelean. Dar are în componență și partea de complex turistic, pentru că mulți când aud numele se gândesc că este un sat cu acest nume, fie cred că este un muzeu. Avem turiști care vin la pas, vizitează și pleacă.
Ce activități pot desfășura turiștii în zonă?
Avem parte de pescuit, cu cele două lacuri, unul cu păstrăv și unul cu crap și caras. Pescuitul este catch&release (prinde și eliberează). Avem biciclete, un ATV, zona de biliard, tir cu arcul, darts, tenis de masă, loc de joacă pentru copii.
Care sunt provocările actuale în domeniul turistic?
Merge greu turismul pentru că nu este încurajat la nivel de țară și aici sunt provocări. Ca administrator, provocările sunt numeroase. Eu mă ocup de partea de administrare, dar și de management, partea financiar-economică. Trebuie să fiu tot timpul aici, să interacționez cu oamenii.
Ce planuri de viitor aveți?
Mult nu vrem să dezvoltăm pe acest teren, pentru că ne dorim să rămână aerisit. De la 12 căsuțe inițial, am ajuns la 14 căsuțe. În curând vom realiza a 15-a căsuță, care va fi mai specială: ne-am abătut un pic de la zona musceleană și am ajuns în Borșa-Maramureș și am luat o căsuță de acolo, veche de peste 100 de ani. Am demontat-o ca pe un puzzle și o vom remonta aici. Este singura căsuță care va avea două camere, dar cu aceleași condiții de trei stele: baie proprie, terasă.
