În lumea antreprenoriatului, poveștile de succes încep adesea cu cele mai neașteptate experiențe. Pentru Mihai Olaru, drumul către succesul său ca antreprenor a început în copilărie, cu pasiunea pentru peștii de acvariu și plantele medicinale. Astăzi, el este proprietarul Conacului Olarilor pensiune din localitatea Baia de Fier, un loc plin de semnificații și tradiție ce găzduiește anual sute de turiști.
Într-o discuția purtată chiar la Conacul Olarilor, Mihai ne-a povestit amuzat cum la doar 12 ani începuse să-și descopere abilitățile antreprenoriale. Pasul inițial a fost comercializarea peștilor de acvariu, ocazie care i-a oferit prima perspectivă asupra lumii businessului. Cu entuziasmul de a experimenta și a învăța mereu ceva nou, a continuat să exploreze diverse domenii. La 16 ani, împreună cu doi prieteni, a pus bazele unei rețele de internet în orașul său natal. Această inițiativă s-a dezvoltat frumos dar a venit cu provocările specifice pieței competitive. În cele din urmă a decis să vândă afacerea și să se orienteze către noi orizonturi: producția publicitară iar mai apoi turismul. Într-un moment de introspecție, Mihai a realizat că vrea să investească într-un business care să reflecte rădăcinile și valorile românești. Așa a apărut ideea de a construi Conacului Olarilor.
„Mi-am dat seama că businessurile pe care le-am dezvoltat de-a lungul timpului au o componentă socială, implică oamenii și au impact asupra comunității. Nu am fost niciodată focusat pe a face bani. Și dacă mă gândesc inclusiv la scopul proiectelor din turism, rezultatul cel mai bun pe care îl are investiția este că ajută la dezvoltarea ecosistemului local și la dezvoltarea zonei. Toate produsele pe care le folosim sunt de la fermieri locali: obiectele de decor sunt de la artiști locali sau de la meșteri locali, mezeluri sunt făcute de oameni din zonă. Unul dintre furnizorii noștri de mezeluri a avut bunicul măcelar și a găsit un carnețel în care bunicul lui notase rețetele cu îmbunătățiri de la an la an. Sunt rețete îmbunătățite o viață întreagă. Este un mod de a încuraja oamenii și de a reînvia povești.“ – Mihail Olaru.
Business Leaders: Când ai început să faci business?
Mihai Olaru: La 12 am dezvoltat o pasiune pentru peștii de acvariu și am ajuns până la momentul la care să-i cresc, să-i înmulțesc și să îi vând la petshop-urile din oraș. La un moment dat aveam peste 50.000 de pești și 20 de acvarii în toată casa. De fapt, când eram și mai mic, adunam plante medicinale de la țară și le vindeam la plafar ca să fac bani de buzunar.
La 16 ani, am început să construiesc o rețea de internet cu doi prieteni, în Târgu-Jiu. Era o colaborare, cu banii au venit cei doi prieteni. Până la 18 ani ajunsesem deja la 200 de abonați. Eu mă ocupam de administrare și dezvoltare. La 18 ani le-am spus că nu îmi doresc să rămân doar angajat, îi mai pot ajuta instruind un om care să-mi preia sarcinile. Eu îmi doream să deschid un business propriu, tot în domeniul calculatoarelor. Atunci mi-au propus să cumpăr eu afacerea. A fost un moment de cumpănă și a fost importantă susținerea părinților. Am încercat să iau un credit pentru cumpărarea rețelei, o sumă mare pentru acea vreme – 20.000 de euro. Aveam 18 ani, firma avea o vechime de 7 zile, așa că directorul de la bancă mi-a spus că nu se poate, aveam nevoie de gaj. Pot spune că primul business l-am construit pe încrederea părinților în mine. Au avut curaj să pună gaj apartamentul în care stăteam pentru a lua credit pentru rețea.
Am și o amintire amuzantă. Nu-mi plăcea zona rurală, unde erau bunicii tatălui, iar ai mei mi-au spus dacă nu reușești să plătești ratele pentru credit, o să pierdem apartamentul și acolo o să ne mutăm. Am obținut astfel creditul și am pus bazele businessului. După aproximativ doi ani au intrat jucători mari pe piață, a fost un război crunt. Spre exemplu, se urmăreau cablurile abonaților noștri și se duceau îi contactau și le făceau oferte de un an gratuit. Atunci am luat hotărârea să ies din business și am vândut către una dintre acele companii. Am continuat pe partea de service și vânzări echipamente IT. Mi-am dat seama că trebuie să diversific puțin și m-am îndreptat și către producție publicitară. Ulterior, pasiunea a mers spre turism.
Cum ai făcut trecerea către turism?
Prima dată, acum 11 ani, a fost o încercare – un proiect de pensiune – butic cu 4 camere, pe care o avem și acum în Baia de Fier. Am învățat mult de acolo. A fost naivitatea începutului și ideea că eu dacă sunt plătit pentru un serviciu îl livrez. Acolo am plătit un constructor să realizeze pensiunea și m-am gândit că voi fi chemat când va fi gata. Numai că, atunci când a ajuns la roșu cu toată construcția m-a sunat și mi-a spus că nu mai are bani, dacă vreau să continuăm colaborarea trebuie să suport încă o dată plata materialelor. După ce a fost gata, trei luni am ținut-o închisă până am reușit să iau un credit și să o aduc la standardul pe care mi-l doream, pentru că nu mi-a plăcut rezultatul inițial. Nu puteam să vând ceva ce mie nu îmi place! Trei luni nu am trecut pe acolo. Au fost multe provocări, așa am căpătat experință în turism. Toate greșelile de acolo m-au ajutat să realizez aici Conacul Olarilor.
De unde numele Conacul Olarilor?
Este intuitiv, dar mai este o bază a numelui. Am vizitat în urmă cu patru ani Culele de la Măldărești și mi-am dat seama cât de mult îmi place arhitectura neoromânească și arhitectura noastră tradițională. Mă gândeam de ce construim în stil american, mediteranean, italian când avem un stil al nostru. Am devenit pasionat de tot ce ține de tradiții și arhitectură specific românească. Am căutat o perioadă să achiziționez un conac pe care să-l recondiționez, dar erau fie în stare avansată de degradare, fie prețurile pentru ele erau foarte mari și nerealiste. Am zis să risc și am pornit de la zero. Am avut emoții pentru că am văzut multe cazuri în România în care nu s-au făcut lucrurile autentice și s-a ajuns la un rezultat-kitsch cu mulți bani, așa că am fost atenți la toate detaliile. Conacul Olarilor vine și de la numele meu- Mihai Olaru. Avem tradiții de olărit în zonă, meșteri care țin ateliere de olărit și la noi. Dincolo de asta, este și o clădire făcută în memoria tatălui meu și valorile pe care am construit sunt luate de la el. Semnătura de la intrare este a lui.
Poți descrie Conacul Olarilor pentru cei care și-ar dori să vină acic?
Conacului Olarilor reprezintă un drum de la obiectele vechi decorate cu multă iscusință de bunicii și străbunicii noștri. Găsim aici moștenirea de tradiție și cultură, atât în forma veche, dar și reinterpretarea tradiției adusă într-un mod creativ în contemporan. Este un loc unde putem să ajungem la rădăcini și origini, unde ne putem regăsi și unde putem vedea baza pe care suntem construiți și să căpătăm claritate: cine suntem, de unde venim și unde ne ducem.
Încă de la intrare suntem întâmpinați de logo-ul pensiunii, care condensează cel mai bine multe simboluri cu valorile în care credem noi și credeau și bunicii noștri: simbolul solar, simbol dacic, crucea unită printr-o linie, rădăcinile nostre sunt în credință; spicul de grâu simbol de prosperitate și abundență folosit pentru decorarea lăzilor de zestre în care părinții puneau fetei toate cele necesare pentru a porni în viață; dintele de lup, despre care se spune că apără gospodăria de spiritele rele: reinterpretări ale furcilor de tors folosite de bunici, simboluri reinterpretate în băncuțe, scaune, obiecte de decor din pensiune.
De ce ați ales să creați o poveste pentru fiecare cameră?
Am încercat să combin pasiunea pentru tradiții cu ce mi-ar plăcea să primesc eu din punct de vedere turistic atunci când aleg o locație. Cred că am depășit momentul în care oamenii vor doar o cameră în care să doarmă și o baie pentru a face duș. Oamenii își doresc o experiență, vor să meargă în locuri în care să învețe despre tradițiile și cultura locală. Nu mai cred în turismul clasic, de volum, ci în cel de experiență, unde a sta într-un loc înseamnă a te conecta la comunitate și a avea efectiv trăiri, nu doar confort.
Ce pot face turiștii la Conacul Olarilor?
Se dezvoltă din ce în ce mai mult comunitatea din Baia de Fier. După cum am spus, ne bucurăm că se creează un ecosistem. Ca activități și colaborări îl avem pe Dan Chiriac, cel care a făcut celebre Baia de Fier și clubul White Wolf pentru experiența de hamace la înălțime. Este o experiență unică în Europa, vorbim de hamace suspendate pe o tiroliană la peste 200 de m distanță de la sol. Este un traseu de via ferrata până acolo. Oamenii pot parcurge trasee de picior, sunt puncte turistice cum ar fi Șura Haiducilor, Crucea lui Ursache, Cheile Galbenului, care oferă un spectacol al naturii. În apropiere avem și Mănăstirea de la Polovragi, Cheile Oltețului (cele mai înguste din Europa) și de luat în calcul o expediție pe Cheile Oltețului prin apă, se face o coborâre în rapel de pe pod și apoi avem un spectacol al munților.
Ce planuri de viitor aveți?
Am încheiat prima etapă de investiții în pensiune. Vom continua cu un restaurant pe care vrem să-l facem sub forma unui fânar, așa cum era înainte, să reproducem arhitectura. Mai avem în plan și o zonă de bucătărie exterioară pentru ateliere de gătit cu grătar zidit, zonă de ceaune, țesturi. Vrem să investim și într-o mică zonă de wellness cu două ciubăre, o mică piscină, saună. Ne dorim și o cămară care va fi în subsol de unde turiștii să poată achiziționa produse tradiționale.
Care ar fi motto-ul pensiunii?
Conacul Olarilor – locul unde te poți întoarce la rădăcini!
Iei în calcul și investiții în alte domenii?
Pe partea de turism, mi-ar plăcea ca proiect viitor să salvez casele vechi de lemn, care au fost abandonate și să le relocăm în jurul pensiunii. Să creăm astfel o zonă de sat traditional. Totodată, antreprenorul din mine mă împinge către domenii noi și sunt interesat să diversific pentru faptul că am o sete mare de a cunoaște noi domenii, noi oameni.
Care este cea mai importantă lecție de business pe care ai învățat-o până acum?
Prima lecție de business care îmi vine în minte este să nu te dai bătut niciodată și să diversifici activitatea suficient de mult încât să ai o susținere multiplă: să pui ouăle în mai multe coșuri, vorba românului. Aveam la un moment dat prieteni care luau foarte ușor decizii îndrăznețe de business, cu mize mari. Am analizat cum reușește o persoană să facă lucrul acesta. Mi-am dat seama că în cazul lor curajul venea din faptul că mai erau activități pe lângă care îi permiteau să ia decizia curajoasă, era un confort psihic.
