Avocatul Alina Roșca, de la Casa de Avocatură Roșca Law Office, este unul dintre cei mai respectați și bine cotați avocați de drept de proprietate (real estate), de proprietate intelectuală și administrare a patrimoniului personal din țară, cu peste 25 de ani de experiență internațională în domeniul justiției. Dublu licențiată în drept atât în România, cât și în Anglia, Alina Roșca a practicat dreptul la una dintre cele mai puternice cabinete de avocatură din Londra, Clifford Chance în City of London.
Am discutat cu avocatul Alina Roșca despre începuturile profesionale, ce diferențe a observat între antreprenorii români și cei străini și am întrebat-o ce sfaturi le-ar da antreprenorilor la început de drum.
Cine este avocata Alina Roșcă și care sunt deciziile și reușitele care o definesc?
Alina Roșca este o femeie care a crescut în București și a fost educată în timpul comunismului și care avut șansa să fie printre primii studenți care au studiat în Anglia și printre primii studenți din Anglia care au avut șansa să studieze dreptul afacerilor – o latura nouă a dreptului în acea perioada. Reușitele care mă definesc sunt la plural și nu la singular și toate sunt bazate pe curajul de a îmi lua riscul de a aborda situații noi și de a începe o discuție cu oameni care au posibilitatea de a te îndruma sau chiar ajuta pe drumul ales.
Cum au fost primii pași în avocatură?
Primii pași în avocatură au fost baza a ceea ce sunt eu astăzi. În cadrul practicii pe care am făcut-o în birourile de avocatură din Anglia am învățat cum se organizează un dosar, cum se citește un text și unde sunt pârtiile cheie dintr-un contract dar și cum abordezi și găsești argumente pentru câștigarea unui caz în instanța. Eu am decis de la început că nu doresc să fiu avocat pledant și din acest motiv în Anglia mi-am făcut specializarea ca „solicitor” (care însemna consultant) și nu ca „barister” (care însemna avocat pledant). Cu toate acestea sunt foarte bună la organizarea unui dosar de instanța și găsirea modului de abordare a acestuia și colaborez îndeaproape cu colegii mei care se duc în instanța.
De ce ați ales această meserie și care sunt satisfacțiile ei?
Am ales această meserie nu pentru că mi-am propus de mică să devin avocat. Inițial am vrut să dau la ASE, dar din cauza unei întâmplări nu am mai putut să fac acest lucru și am fost nevoită să îmi aleg o altă facultate, fiind condiționată de familia mea. Satisfacțiile acestei meserii cred că sunt diferite de la un avocat la altul. Pentru mine, faptul că pot să îmi împletesc logica cu spiritul meu practic și cu cunoștințele dobândite pentru a rezolva o problema, mă face să mă simt împlinită profesional.
Care sunt cele mai importante trei atuuri ale unui bun avocat?
Cele mai bune trei atuuri ale unui avocat ar fi – să fii deschis către soluții noi și să nu te uiți într-un singur punct, să înțelegi faptul că persoana care îți cere ajutorul tău nu este un student căruia tu îi predai și nu trebuie să îi demonstrezi că ai un mare bagaj de cunoștințe, el dorește doar o rezolvare a problemei, și să poți să te transpui în „pielea” clientului încât să intelgi ce își dorește și ce i se potrivește cu adevărat.
Când a fost cea mai mare provocare întâmpinată până acum și cum ați depășit-o?
Cea mai mare provocare de până acum a fost să devin antrepenor. Sfatul meu pentru avocații fără spirit antrepenorial este mai bine să lucreze pentru un birou de avocatură sau să accepte faptul că își va face meseria pe modelul avocaților de tip „clasic” – din propria sufragerie.
Care sunt obstacolele pe care le întâmpină un avocat în criză economică și socială COVID-19?
În criză economică și socială COVID 19 este foarte mult de lucru, toată lumea este aproape disperată să reușească să își pună toate lucrurile într-o ordine, de care nici ei nu mai sunt siguri dacă este cea care trebuie, dar încearcă să obțină cât mai multă consultanță în schimbul unui onorariu mai redus având în vedere tendința de a scădea costurile.
Ați acordat consultanță în privința etapelor necesare dezvoltării unei afaceri. Ce sfaturi le-ați da antreprenorilor la început de drum?
Am acordat de multe ori consultanță antrepenorilor la început de drum. Am făcut chiar parte dintr-un grup de consultanți care îi ajutau pro bono pe acești antreprenori și a fost o experiență interesantă. De multe ori tinerii antreprenori nici nu știau dacă au nevoie de un consultant sau pur și simplu spuneau că nu au nevoie de ajutor pentru că au fost sfătuiți deja de un prieten sau de o rudă care „știa foarte bine problema pentru că avea o afacere”. O abordare complet greșită. Sfatul meu este ca la început de drum să studieze foarte bine ideea care vor să o pună în practică, să își facă un business plan (măcar minimal), să studieze piața dar și concurența, ce surse de finanțare au dar și resursele umane pe care le au la îndemână. Spre exemplu, îmi aduc aminte că la începutul anilor 2000 am petrecut câteva zile bune în cafenele, împreună cu un prieten antreprenor, numărând câte cafele se consumă că să vedem dacă merită sau nu să aducă în România o franchiza cunoscută de cafenele. A decis că la acel moment planul nu era viabil și a avut dreptate pentru că au mai trecut câțiva ani până când oamenii au învățat că o cafea nu se bea în ore întregi și că poți să o iei cu ține în loc să stai în cafenea.
Care sunt principalele provocări pe care le întâmpină antreprenorii cu care lucrați?
Principalele provocări pentru antrepenorii cu care lucrez sunt instabilitatea legislativă, birocrația excesivă (funcționarii publici nu își asumă răspunderea și refuză să semneze în timpul indicat de procedura, documentele), acces greu la finanțare (de multe ori întâlnești în bănci aceleași probleme care sunt în institutile de Stat), când ai access la finanțare garanțiile cerute sunt disproportionale și dobânzile mari.
Ați lucrat și cu oameni de afaceri din afară țării. Ce-i diferențiază de antreprenorii români la nivel de atitudine în business?
Într-un fel nu există diferențe pentu că peste tot ai antreprenori de toate genurile dar dacă ar fi să vorbesc despre o diferențiere atunci aș menționa una care pe mine mă deranjează și o alta pe care o apreciez.
Ce nu îmi place în piața antrepenoriala din România este faptul că mulți dintre ei își doresc să crească într-un an cât alții în zece și dacă nu reușesc atunci sunt priviți de către cei din jur, dar și ei încep să se perceapă în acest mod, ca un perdant și acel eșec înseamnă sfârșitul drumului antreprenorial. Pentru un antreprenor străin o afacere pierdută înseamnă doar un alt pas către succes și cei din jur privesc cu admirație pentru curajul de a fi încercat acest drum chiar dacă a pierdut pentru moment. Toată lumea știe că din zece afaceri ar putea să îți reușească doar una. Ce îmi place însă la anterprenorii români este faptul că sunt creativi și nu le este teamă de greutăți. Viața din această zona a lumii ne-a învățat să ne adaptăm la o multitudine de situații așa că de multe ori te întrebi cum au reușit să facă ceva aproape din nimic.
Care sunt abilitățile de relaționare care considerați că vă ajută să performați în relația cu oamenii de afaceri?
Cred că mă ajută foarte mult abilitatea mea de a înțelege ce își dorește un client, abilitatea mea de a nu „bombarda” un client cu nenumărate texte legale pe care pentru a le desluși mai trebuie să își mai angajeze încă un avocat și cel mai important abilitatea de a mă putea situa în locul lor și a găși soluția cea mai bună pentru situația și momentul antreprenorial în care sunt poziționați. O soluție poate fi diferit conturată de la o etapă la altă a vieții noastre antreprenoriale. Cel mai important pentru mine este nu să demonstrez cât de mult am învățat sau cât de deșteaptă sunt dar să ajut să își realizeze planul pe care și l-au propus.
Care a fost cea mai bună lecție de viață/ pe care ați primit-o primit până acum?
Cea mai bună lecție de viață/sfat a fost primit cumva indirect. Eu sunt o persoană care învață foarte repede și care adoptă instant un exemplu pozitiv. Una dintre cele mai importante persoane din viața mea, care mi-a fost și mentor, m-a învățat multe lucruri prin propriul exemplu. Așa am învățat că dacă îți dorești ceva cu adevărat poți reuși, nu contează dacă nu ești din acel domeniu sau ce vârstă ai doar trebuie să fii gata să depui tot efortul pe care o astfel de provocare îl implică. Acest mentor al meu a trecut prin domenii extrem de diferite în viață lui de antreprenoriat. A început cu un lanț de magazine care comercializau, ca o noutate în aceea perioada, haine la modă la un preț mic după care a intrat într-o altă zona, și ea foarte la început în acea perioada, restaurantele care ofereau doar masa de prânz pentru oamenii de afaceri și angajații din marile corporații. Înr-o zi, stand în general printre bancherii care luau masa de prânz în restaurantele lui, a decis să vândă tot ce avea și să înceapă o nouă aventură antreprenorială – o nouă piață de capital. Așa a ajuns să fie fondatorul, împreună cu alți antreprenori, a unei pieți noi de capital care s-a dovedit extrem de profitabilă și a ajuns până la performanța de a cumpăra chiar un procent important dintr-o banca. Această poveste a lui m-a fascinat. Mă tot gândesc la curajul lui de a veni dintr-o zona de antreprenoriat opusă lumii financiare și a avea curajul de a miza tot ce ai strâns până la acel moment pentru a fi un deschizător de drum într-un domeniu care nu este facil – piața de capital.
Cum vă recăpătați motivația atunci când lucrurile nu merg bine în carieră?
Atunci când am zile în care îmi pierd motivația sau pur și simplu este o zi în care orice aș încerca totul îmi iese pe dos trebuie să recunosc că pe moment mă descurajez și eu, ca mai toată lumea. Am dezvoltat însă un mecanism prin care pot să mă trezesc a două zi și să îmi spun că este o nouă zi și să am puterea de a merge mai departe și să caut soluția care îmi va rezolva problema. Chiar dacă nu o găsesc ușor, chiar dacă trebuie să apelez la „planul B”, „planul C” și așa mai departe, până la urmă tot reușesc. Important este să știi că dacă stai și îți plângi de milă nu te ajută la nimic. Trebuie să te ridici și să te scuturi; până la urmă toți cădem, dar asta nu trebuie să ne oprească să mergem mai departe.
Dacă ați întâlni-o pe Alina Roșca la începutul carierei ce sfat i-ați dat?
Dacă m-aș fi întâlnit pe mine însumi mulți ani în urmă m-aș fi sfătuit să pierd mai puțin timp să încerc să îi ajut pe cei care nu știu ce vor cu adevărat și, cel mai important, nu aș mai cere lucruri imposibile de la mine. Până la urmă și cel mai de succes consultant sau antreprenor nu le cunoaște pe toate și are, la fel ca noi toți, slăbiciunile lui.
Cartea care și-a lăsat amprenta asupra dvs și care a fost cea mai importană idee care v-a rămas în minte după citirea acesteia?
Aș fi nedreaptă și nici nu îmi mai amintesc câte cărți m-au impresionat. Multe. Mie îmi plac și cărțile istorice, biografice dar și cele care tratează subiecte de economie și business. Cu toate că în timp preferință mea către un anumit gen de cărți a suferit transformări – ca la toată lumea – totuși pot să spun că și până în ziua de astăzi favorita mea este replica de final a lui Scarlet O’Hara din „Pe aripile vântului” de Margaret Mitchell – „Și mâine este o zi”. Această replică echivalează pentru mine cu un nou început și o nouă speranța pentru că am puterea să merg mai departe și mergând mai departe cu siguranță voi găși lucruri și situații interesante.
Adauga comentariu